Nu pricep

Nu pricep ce nu pricepeti.

Odata ajunsa la film, din respect pentru film si pentru mediul in care ma aflu, imi pun telefonul pe silent si ma asez, intotdeauna, pe locul selectat. Rar merg la film insotita, e me-time, nu e meci sa-l discuti sau sa-l comentezi. In ocaziile rare cand merg cu cineva il rog sa discute despre film la iesire, cum e si normal.

Ultimul film vazut la Cinema City m-a lasat cu mici sechele. Am mers la Crimson Peak la doua saptamani dupa premiera, tocmai pentru a nu prinde sala plina de galagiosi. Incepe filmul fain frumos. Pe randul meu nimeni, in spatele meu un rand plin de fete, au chicotit inainte de film dar pe cand a inceput s-au linistit. La zece  minute dupa inceperea filmului, la capatul randului unde eram, se aseaza un nene. Nu exagerez cand spun ca a mancat cinci chestii, toate in ambalaj de celofan. Incre-fucking-dibil!!! Primul a fost un sandvis, asa-mi pare, apoi ceva ciocolata si apoi alune. Dude, esti la tine acasa? Ti-ai lasat politete acasa?

liniste_film
Repet, nu pricep ce nu pricepeti. Inainte de film sunt x trailere si x reclame. Reclamele-s suparatoare, dar cica ele platesc filmul, complicatiuni nu ma bag, dar trailerele, cum sa nu vrei sa vezi trailerele?

TOTI ce s-or asezat pe locuri, ciocul mic, telefonul pe silent, usor cu rontaielile si bucura-te de ceea ce vezi pe ecran. Stii de ce esti acolo, da? Pentru ca acasa, indiferent de sistemul de sonorizare sau de diagonala televizorului NU ai parte de calitatea sunetului/imaginii pe care o ai in sala de cinema.

Sa zic si despre film.  Guillermo del Toro nu dezamageste nici de data asta. Cadrele-s rupte din povesti. Actorii unul si unul, povestea poaaate putin previzibila, dar cu toate astea captivanta. Efectele speciale foarte minutios create. Surprinzator de scarry, pe alocuri lacrimogen, pe alocuri basm romantic. E de vazut. La cinema. 

Leave a reply