Sun. Sep 27th, 2020

2

Poate te întrebi cum poate fi un film care-i are pe Sandra Bullock și pe George Clooney ca actori principali.

Cum altfel decât absofuckinglutely great?

Magia lui Alfonso Cuaron ai mai văzut-o prin Children of Men (2006) și Y tu mama tambien (2001) însă cu Gravity și-a mai adunat o armată de fani.

Nu știu dacă ai văzut trailerul filmului, dar dacă l-ai văzut sigur ți-ai făcut o idee cam despre ce ar fi vorba în film. Ce ai văzut în trailer e abia vârful pălăriei magicianului căci după primele cadre observi, dacă esti pe fază, unele detalii care, adunate pe final, te ajută să pricepi mesajul care se voia transmis.

a_610x408

Pe la jumătatea filmului vezi și iepurele din pălărie și ceea ce urmează nu se poate exprima în cuvinte. Adică ba da, aș putea, dar ți-aș strica povestea.  În 90 de minute de film auzim mai multe voci, dar vedem doar două personaje – Ryan Stone aflată la prima misiune și Mat Kowalski, astronautul veteran, singurii supraviețuitori din cadrul unei misiuni spațiale.

Primul cadru începe cu o panoramă a Pământului, un cadru larg în care ne minunăm de detaliile realizate prin CGI-urile complicate care papă mult timp. Însă efortul a patru ani și jumătate sunt foarte bine captate în 90 de minute de film, fără mare tam-tam la început și la încheiere cu niște credite simple, alb pe negru, filmul reușește să te lase pe gânduri. (ăsta era și scopul, nu?)

Mat și Stone se aflau în afara navei lor când au auzit că ”o ploaie” de deșeuri spațiale se mișcă cu o viteză periculoasă și se îndreaptă spre ei. Atât naveta spațială cât și stația spațială sunt distruse și personajele noastre rămân singure, fără posibilitatea de-a contacta baza. Aici începe adevăratul thriller, în momentul în care cei doi trebuie să facă tot posibilul pentru a se întoarce acasă.

Mi-au plăcut mult cadrele ”din costumul lui Stone”, atunci când mă simțeam de parcă eu eram în spațiu și rezerva mea de oxigen era pe terminate. Bineînțeles că atunci când vezi povestea prin ochii suferindului, te ia cu amețeli. Încă un pic și amețeam, atât de multă adrenalină s-a simțit în sala de cinema. Confortabilă în scaunul din rândul 5, știam că-s în siguranță însă pumnii mi-erau strânși și timp de mai bine de o oră am uitat că mai sunt oameni în sală.

3

Bullock joacă impecabil, o iubeam de la ”The Lake House”, dar în filmul ăsta m-a dat pe spate. S-a pregătit serios pentru rolul ăsta și nici nu-i greu să-ți dai seama de asta încă de pe la minutul 10, cam așa. Clooney a avut, și el, un rol complex. Veteranul funny a obosit o mână de oameni cu poveștile lui nemuritoare și era mereu pus pe glumă. Când a venit vorba de fazele imprevizibile, a știut să-și păstreze calmul și să dea cele mai bune și practice sfaturi.

Te mai întrebi dacă își merită banii de bilet? (21,5 lei la Cinema City)

100% da, cel mai bun film văzut anul ăsta.

By Mihnea

5 thoughts on “Gravity – îmi miroase a Oscar(uri)”

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.